Introducere.
In
faza judecatii dupa dezbaterile judiciare in urma eliberarii sentintei sau a
hotararii judecatoresti apare o posibilitate de atac in instanta mai ierarhic
superioara a hotararilor emise de instanta de judecata care examineaza la
moment cazul penal. Aceasta posibilitate sigur ca nu este oferita impotriva
tuturor sentintelor judecatoresti.
Aceasta
cale de atac a hotararii se numeste cale ordinara de atac. La moment exista ca
cai ordinare de atac Apelul, si Recursul.
Mai
deosebim si cai extraordinare de atac cum ar fi Contestatia in anulare,
Revizuirea a procesului penal si Recursul in anulare si demersul in interesul
legii.
Acestea
din urma se deosebesc de caile ordinare de atac.
In
lucrarea de fata voi descrie caile ordinare de atac, Apelul si Recursul.
Apelul.
Apelul este o cale ordinara
de atac. In apel pot fi atacate hotararile judecatoresti cu exceptia acestora
conform legii procesual penale:
1.
Sentintelor
pronuntate de judecatorii privind infractiunile
pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de
libertate;
2.
Sentintelor pronuntate
de judecatoria militara privind
infractiunile pentru savarsirea
carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de
libertate;
3.
Sentintelor
pronuntate de Curtea de Apel;
4.
Sentintelor
pronuntate de Curtea Suprema de Justitie;
5.
Altor
sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac.
Incheierile
date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai
odata cu sentinta.
Apelul
declarat impotriva sentintei se socoate facut si impotriva
incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.
Persoanele care pot declara
apel Pot declara apel:
1.
procurorul,
in ce priveste latura penala si latura civila;
2.
inculpatul,
in ce priveste latura penala si latura civila.
Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in
ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
3.
partea
vatamata, in ce priveste latura penala;
4.
partea
civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura
civila;
5.
martorul,
expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la
cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
6.
orice
persoana ale carei interese legitime au
fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2)
- 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal.
Termenul
de declarare a apelului este de 10 zile. Adica apelul poate fi declarat in
decurs de 10 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de judecata.
Sau dupa ce a fost facuta incheierea. Deci numai dupa ce cauza in instanta a
fost solutionata.
Apelul
peste termen.
Participantul
la proces care a lipsit atat la judecata, cit si la
pronuntarea sentintei, poate declara apel si peste termen, dar
nu mai tarziu decat 10 zile de la data inceperii
executarii pedepsei sau a
despagubirilor
materiale.
Apelul
declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate
suspenda executarea sentintei atacate.
Apelul
se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sa contina:
1.
Denumirea
instantei la care se depune apelul;
2.
Numele
si prenumele apelantului, calitatea procesuala si adresa lui;
3.
Denumirea
instantei care a pronuntat sentinta, data sentintei, numele si
prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta;
4.
Continutul
si motivele cerintelor apelantului;
5.
Indicarea
probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca se
invoca necesitatea administrarii de noi probe;
6.
Data
declararii apelului si semnatura apelantului;
7.
Lista
documentelor ce se anexeaza la cererea de apel.
Pentru
persoana care nu poate sa semneze, cererea se atesta de un
judecator de la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea
poate fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul.
Cererea
de apel se depune la instanta a carei sentinta se ataca, in atatea
copii citi participanti la proces sunt.
Persoana
arestata poate depune cererea de apel la administratia
locului de detinere, fara a anexa copii.
Dupa expirarea termenului stabilit pentru
declararea apelului, instanta judecatoreasca care a pronuntat
sentinta trimite, in termen de
cinci
zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta judecatoreasca superioara.
Judecarea
apelului. Instanta de apel, judecand apelul, verifica
hotararea atacata pe baza probelor examinate de prima instanta
conform materialelor din dosar
si
oricaror documente noi, prezentate la instanta de apel.
Instanta de apel poate da o noua apreciere probelor
din dosarul cauzei si poate administra, la cererea partilor, orice noi
probe pe care le considera necesare.
Instanta de apel este obligata sa se
pronunte asupra tuturor motivelor invocate in apel.
Decizia instantei de apel.
Instanta de apel, judecand
apelul, adopta una din urmatoarele decizii:
1.
Respinge
apelul, mentinand hotararea atacata:
·
daca
apelul este depus peste termen, cu
exceptia cazurilor prevazute de legea procesual penala;
·
daca apelul este inadmisibil;
·
daca apelul este ne fondat.
2.
admite
apelul, casand sentinta primei instante si:
·
pronunta
o noua hotarare potrivit ordinii stabilite pentru prima instanta;
·
trimite
cauza la rejudecare pentru motivul:
- judecarea cauzei a avut loc in lipsa unei parti, ne legal
citate sau care, legal citata, n-a avut posibilitatea sa se
prezinte si sa anunte instanta despre aceasta imposibilitate;
·
prin
hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei;
·
incalcarii
esentiale a legii de procedura penala.
Incalcarea esentiala
a legii de procedura penala este incalcarea dispozitiilor
legale care reglementeaza:
1.
competenta
instantei dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2. compunerea
completului de judecata;
3. publicitatea
sedintei de judecata;
4.
obligativitatea
participarii procurorului, inculpatului,
aparatorului si interpretului in sedinta de judecata.
Recursul
este o cale de atac a hotararilor instantelor de judecata ordinara. In
recurs pot fi atacate urmatoarele hotarari:
1.
Sentintele
pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea
prevede pedeapsa nonprivativa de libertate;
2.
Sentintele
pronuntate de judecatoria
militara privind infractiunile pentru
savarsirea carora legea prevede
pedeapsa
nonprivativa de libertate;
3.
Sentintele
pronuntate de Curtea de Apel;
4.
Sentintele
pronuntate de Curtea Suprema de Justitie;
5.
Deciziile
pronuntate, ca instante de apel, de tribunale si de
Curtea de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecare
cauzelor;
6.
Alte
hotarari pentru care legea prevede aceasta cale de atac.
Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se considera facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii recurate.
Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele indicate in articolul 307 c.p.p. nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac.
Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instantei de apel prin care i s-a inrautatit situatia. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevazute in articolul 307 c.p.p.
Persoanele care pot declara apel
Pot declara recurs:
1.
procurorul,
in ce priveste latura penala si latura civila;
2.
inculpatul,
in ce priveste latura penala si latura
civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi
atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
3.
partea
vatamata, in ce priveste latura penala;
4.
partea
civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura
civila;
5.
martorul,
expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la
cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
6.
orice
persoana ale carei interese legitime au
fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.
Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2)
- 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal.
Termenul
de declarare a recursului este de 10 zile daca legea nu prevede altfel. Iar in
cazul redactarii deciziei in termen de 7 zile de la data redactarii acesteia in
scris si decizia a fost semnata de toti membrii ai completului de judecata.
Cazurile
in care se poate face recurs
Hotararile judecatoresti sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
1.
nu
au fost respectate dispozitiile privind
competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2.
instanta
nu a fost compusa potrivit legii ori s-au
incalcat prevederile articolelor 19, 20 si 22 din Codul de procedura penala;
3.
sedinta
de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede
altfel;
4.
judecata
a avut loc fara participarea procurorului, inculpatului, precum si
aparatorului si interpretului, cand aceasta era obligatorie
potrivit legii;
5.
judecata
a avut loc fara citarea legala a partilor;
6.
cand
nu a fost efectuata expertiza
judiciar-psihiatrica a inculpatului in cazurile
prevazute de articolul 66 punctul 3) din
Codul de procedura penala;
7.
hotararea
nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea
solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta este
expus neclar;
8.
instanta
nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina
inculpatului sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor
cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si
sa influenteze solutia procesului;
9.
instanta
a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv;
10.
cand
nu sunt intrunite elementele
constitutive ale unei infractiuni sau
cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare
pentru
o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost pus sub
invinuire, cu exceptia cazurilor reincadrarii juridice a actiunilor lui
in
baza unei legi mai blande;
11.
cand
inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este
prevazuta de legea penala;
12.
cand
s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege sau
gresit individualizate in raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal;
13.
cand
persoana condamnata a fost
inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi
fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a
raspunderii
penale sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o noua
lege sau anulata de un act de amnistie
ori a intervenit decesul inculpatului;
14.
cand
in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta
savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod
gresit,
a fost clasat procesul pentru motivul ca exista o
hotarare judecatoreasca definitiva in privinta aceleiasi fapte sau
ca exista o
cauza
de inlaturare a raspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost
inlaturata de o lege noua sau anulata de un act de amnistie
ori ca a
intervenit decesul inculpatului;
15.
cand
faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica sau s-a comis o eroare
grava de fapt;
16.
cand
hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a
facut o gresita aplicare a legii;
17. cand
judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut
in domeniul altei puteri constituite in stat;
18.
cand
a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;
19.
in
prima instanta sau in apel cauza a fost judecata fara citarea legala a
unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de
a
se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
20.
cand
dispozitivul hotararii redactate nu
corespunde cu dispozitivul pronuntat dupa deliberare. Cazurile
prevazute la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se iau in
considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9), 10) 13)
15)
se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat
asupra hotararii in defavoarea inculpatului.
Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este
obligata sa le puna in discutia partilor.