Tema: Balistica judiciara.
Plan.
- Consideratii privind notiunea, obiectul si sarcinile balisticii judiciare.
- Notiunea si clasificarea armelor de foc.
- Munitiile armelor de foc si explozive.
- Urmele tragerii din arma de foc si ale exploziilor.
Consideratii privind notiunea, obiectul si sarcinile balisticii judiciare.
Balistica
(gr. Ballo – a arunca) reprezinta o disciplina tehnico – militara ce
studiaza legitatile miscarii proiectilelor trase din arma de foc, precum
si efectele produse de acestea, avand ca scop desavarsirea armamentului
militar de lupta, sporirea eficientei aplicarii lui.
Balistica judiciara
constituie o ramura a criminalisticii destinata investigarii armelor de
foc, munitiilor si a urmelor impuscaturii, in vederea elaborarii
metodelor si mijloacelor tehnico-stiintifice de cercetare a actelor
penale privind fabricarea, pastrarea si aplicarea armelor de foc.
Spre deosebire de alte
compartimente ale criminalisticii, balistica judiciara s-a conturat
relativ recent, devenirea ei fiind impusa de necesitatea consolidarii
unui sistem mai efectiv de cercetare criminalistica a diferitelor
infractiuni, la a caror savarsire s-au aplicat arme de foc.
In balistica judiciara in
mare masura se aplica realizarile balisticii militare, si dupa cum este
feresc, mijloacele si metodele de cercetare proprii altor domenii ale
criminalisticii.
Astfel identificarea armei
de foc dupa urmele create pe munitii in urma impuscarii se realizeaza
conform principiilor generale ale identificarii, apelandu-se la date
tehnice din balistica militara, privind constructia si functionarea
armelor de foc, precum si la metodele si mijloacele specifice
cercetarilor traseologice, in special la metoda microscopiei de
comparare si cea stereoscopica.
Utilizarea datelor a
procedeelor tehnicii proprii altor discipline si activitati practice nu
influenteaza asupra caracterului individual al balisticii juridice, ea
detasandu-se prin obiectivele pe care si le asuma, principalele fiind:
- elaborarea metodelor si a mijloacelor tehnice necesare descoperirii, fixarii si ridicarii armelor de foc, a munitiilor si a urmelor impuscaturii.
- Argumentarea procedeelor de cercetare la fata locului, in vederea determinarii imprejurarilor tragerii din arma de foc, in special, a directiei, distantei, locului de unde s-a tras, numarul si succesiunea impuscaturilor.
- Aplicarea realizarilor stiintifico-tehnice si argumentarea in baza lor a metodelor de examinare a diverselor categorii de arme de foc, stabilirea conditiilor tehnice in care s-a executat o impuscatura.
- Formularea principiilor metodice privind identificarea armelor de foc dupa urmele acestora pe tuburile si proiectilele trase.
Notiunea si clasificarea armelor de foc.
In
acceptiune criminalistica, arma de foc constituie un dispozitiv tehnic
destinat nimicirii sistemelor vii prin tragerea cu proiectile, puse in
miscare de energia gazelor formate ca urmare a exploziei (arderii)
pulberii (prafului) sau a unui substituent al acesteia.
Astfel definita arma de foc se distinge prin doua caracteristici de baza:
- destinatia ei de a nimici sisteme vii;
- cea privind realizarea impuscaturii prin tragere de foc;
nu consideram arme de foc
dispozitivele de tras ale caror proiectile sunt puse in miscare de aerul
comprimat, ca in cazul armelor pneumatice sau de o prujina in baza
carora functioneaza dispozitivele (armelor)de vanatoare subacvatica si
arcul sportiv.
De asemenea nu sunt arme
de foc dispozitivele tehnice improvizate care fie datorita constructiei
primitive, fie din alte motive, nu asigura proiectilului energia si
forta necesara pentru a distinge sisteme vii si, in special, pentru a
provoca leziuni corporale.
Principalele elemente ale
unei arme d foc sunt: teava, mecanismul de inchidere si de tragere,
patul sau manerul care, in majoritatea cazurilor serveste la tinerea
armei in maini, dar si ca suport de asamblare a altor mecanisme
componente ale ei.
In criminalistica armele
de foc sunt clasificate in mai multe categorii dupa urmatoarele
criterii: modul de fabricare, destinatie, lungime, constructia canalului
si calibrul tevii.
Dupa modul de fabricare deosebim:
- arme de fabricatie industriala produse conform tehnologiilor specifice anumitor sisteme si modele de arme;
- arme atipice, acestea fiind de doua tipuri: a) de fabricatie industriala ulterior modificate prin retezarea tevii sau a patului; b) de constructie proprie, asamblate din detalii in mod improvizat, cunoscute si sub denumirea de arme rudimentare.
Dupa destinatie se disting:
- arme militare sau de lupta, arme de vanatoare si arme sportive.
Dintre armele de lupta, la
savarsirea infractiunilor mai fregvent sunt folosite armele de mana
care dupa lungimea tevii se impart in trei grupuri:
- cu teava scurta (revolvere, pistolete),
- medie (pistoale - automate),
- lunga (carabine, pusti militare).
Revolverele reprezinta arme semiautomate, tragerea din ele efectuandu-se prin apasari repetate pe tragaci pentru fiecare foc.
Ele sunt de mai multe
tipuri, avand doua elemente caracteristice – magazie de forma rotunda
(butoias) si mecanism de tragere de tip cocos.
Pistoletele constituie cea
mai raspandita arma de lupta de format mic. Ele difera dupa calibru si
numarul cartuselor din magazia aflata in maner precum si dupa anumite
particularitati si caracteristici tehnice de constructie a tevii, a
mecanismului de inchidere. In majoritatea lor pistoletele sunt arme
semiautomate. Dupa introducerea primului cartus in teava vor urma
trageri dupa fiecare apasare pe tragaci, mecanismul de tragere asigurand
in mod automat expulzarea si aruncarea tubului ars si reincarcarea
pistolului cu alt cartus.
Pistoalele automat sunt arme cu tragere dintr-o singura apasare pe tragaci a tuturor cartuselor din magazie.
Carabinele si pustile
militare pot fi de o singura sau de mai multe incarcaturi, semiautomate
sau cu repetitie, cand pentru fiecare tragere se vor efectua actiuni cu
inchizatorul in vederea extragerii tubului ars si introducerea altui
cartus in teava armei.
Armele de vanatoare sunt
in totdeauna cu teava lunga. Ele difera dupa calibru, numarul si pozitia
(orizontala sau verticala) a tevilor, precum si dupa mecanismul de
tragere.
Majoritatea armelor de
vanatoare sunt destinate tragerii cu proiectilul din alice sau mitralii.
Se pot intalni si carabine de vanatoare cu gloante.
Armele sportive difera de
alte categorii de arme de foc dupa calibrul mic (5,6 mm.) si dupa
elementele de constructie specifica a munitiilor folosite, dar care de
asemenea, prezinta indici balistici inalti.
Dupa constructia canalului tevii armele de foc se impart in trei categorii:
- arme cu teava ghintuita,
- arme cu teava lisa sau neteda,
- arme de constructie combinata a canalului tevii.
Dupa calibru armele de foc se impart in:
- de calibru mic (pana la 6,35 mm.);
- de calibru mijlociu (6,35 – 9 mm.);
- calibru mare (peste 9 mm.).
calibrul armelor de lupta se determina prin masurarea distantei dintre doua pliniri opuse ale ghinturilor.
Mai raspandite sunt armele cu calibrul 12, 16, 20, 32 mm.
Cercetarea armelor de foc
se realizeaza conform regulilor generale de studiu general al obiectelor
– corp delict, tinandu-se totodata cont de unele conditii specifice
impuse, pe de o parte de necesitatea asigurarii securitatii celor
participanti la actiunea procesuala pe de alta, de nevoia protejarii
urmelor purtate de arma in cauza.
Munitiile armelor de foc si explozivele.
A doua categorie de obiecte studiate de balistica judiciara o constituie munitiile si explozivele.
Spre deosebire de domeniul
militar, unde categoria munitie vizeaza armamentul necesar unei
operatii militare, in balistica judiciara acest termen are un continut
restrans, referindu-se la cartuse si la elementele constitutive ale
acestora.
Cartusele difera dupa
tipul armei pentru care sunt destinate, dupa calibru, dupa materialul
din care sunt confectionate, dupa forma, structura, modul de fabricare.
In fond un cartus este format din patru parti: tubul, proiectilul, capsa, si pulberea.
Tubul cartuselor au forma
cilindrica, cu un capat deschis pentru fixarea glontelui si altul inchis
numis rozeta in care este montata capsa. Aceasta din urma consta din
materiale explozibile la lovire asigurand aprinderea pulberii in
momentul declansarii percutorului.
Proiectilul cartusului se
prezinta sub forma de gloante alice sau mitralii. Pentru ca ele sa
creeze efectul scontat al impuscarii, proiectile sunt prevazute cu forma
aerodinamica si cu greutate majorata in functie de volum.
Gloantele sunt formate din
plumb sau otel acoperit cu plumb. Pentru ale majora rezistenta si
penetrabilitatea, gloantele, cu exceptia celor de calibru mic si
destinate tragerii din arme de vanatoare, sunt acoperite in intregime
sau partial cu o camasa din aliaje metalice de inalta rezistenta.
Alicele si mitraliile de
fabricatie industriala au forma strict sferica, suprafata neteda,
acestea fiind caracteristicile prin care se deosebesc de proiectilele de
fabricatie proprie.
Bura sau dopul prafului s
confectioneaza din pasla, uneori de hartie sau carpe si are menirea de a
presa si desparti pulberea de proiectil. Gasita la fasa locului, ea
poate furniza informatii privind modul si materialul din care este
confectionata, tipul proiectilului si calibrul armei din care s-a tras.
Urmele tragerii din arma de foc si ale exploziilor.
Urmele tragerii din arma
de foc constituie modificari materiale care apar pe suprafata sau in
profunzimea diferitelor obiecte (inclusiv a corpului omenesc) din
perimetrul locului aplicarii armelor de foc. Dupa caracterul, mecanismul
de formare si importanta lor la determinarea imprejurarilor unei
impuscaturi, urmele tragerii din arma de foc se divizeaza in trei mari
categorii:
- create de mecanismele armei de munitii drept rezultat al interactiunii acestora in procesul tragerii.
- lasate de proiectil pe suprafata sau in profunzimea obiectelor cu care vine in contact in urma impuscaturii.
- formate de factore suplimentari ai impuscaturii.
Urmele mecanismelor armei
pe tubul cartusului se creeaza succesiv pe parcursul a trei etape
inerente unei impuscaturi: incarcarii armei tragerii, eliminarii si
aruncarii tubului ars.
In situatia in care la
savarsirea infractiunii a fost folosit un exploziv (grenada, mina sau
dispozitiv exploziv de constructie proprie) la locul faptei se vor crea
urme de explozie manifestandu-se prin:
- leziunile corporale specifice pricinuite persoanelor din perimetrul exploziei,
- prin avarierile obiectelor de constructie, mobilierului, mijloacelor tehnice de productie si transport precum si sistemelor vegetale din apropierea locului faptei.
- prin resturile de materiale explozive ale mijloacelor de initiere si punere in functie a explozivului,
- prin obiectele de ambalare si transportare a explozivului.
