Cometa Halley, este
poate cea mai faimoasa dintre toate cometele, care reapare aproximativ
la fiecare 76 de ani. Se stie ca a fost vazuta de aproximativ 30 de ori,
din 240 i.Hr. pina in 1986. urmatoarea sa aparitie este programata
pentru 2061. (Aceste date se refera la momentul cind cometa a precut la
periheliu, punctul unde orbita este cea mai aproape de soare. Chiar daca
ultimele aparitii au fost dezamagitoare, datorate unor pozitii
nefovorabile ale cometei fata de soare si Terra, ea ramine una dintre
cele mai active si mai mari comete cunoscute.
Poate cea mai buna aparitie, a fost in 837, cind
cometa a aparut brusc din directia soarelui si s-a apropiat de Pamint,
la o distanta minima de mai putin de 6 milioane de Km. O aparitie
faimoasa a fost aceea din 1066, care chiar daca a purtat ghinion regelui
englez Harold, in batalia de la Hastings, a fost de bun augur,
invadatorului normand, Wilhelm. Sosirea cometei in acel an a fost
imortalizata pentru posteritate pe tapiseria de la Bayeux.
59696roc26vhl1v
- Munca lui Halley
Cometa a fost numita dupa astronomul englez Edmund
Halley. Teoria gravitatiei dezvoltata de Issac Newton, a reprezentat un
element cheie in descoperirea lui Halley, si anume aceea ca, cometa
stralucitoare care a aparut in 1682, avea o orbita care o aducea in
interiorul sistemului solar, la intervale regulate. Mai inainte,
fusesera trei supozitii privind traictoria cometelor: ca erau linii
drepte, parabole ascutite, sau elipse elongate. Chiar daca in final s-a
stabilit o orbita parabolica pentru cele mai multe comete, Halley
elocvent in recunoasterea ca alternativa eliptica se potrivea cu
observatiile facute asupra cometei din 1682.
Aceasta solutie a fost sustinuta de pozitiile
cometei, observate la aparitiile din 1456, 1531 si 1607, iar Halley a
fost primul care a sustinut ca acele comete aparent diferite, erau
defapt uan si aceeasi. Mai mult, aplicind teoria gravitationala a lui
Newton, si luind in calcul efectele gravitationale ale lui Jupiter si
Saturn, Halley a reusit sa stabileasca cu succes, data aproximativa a
urmatoarei reintoarceri a cometei. Aceasta a fost revazuta la sfirsitul
lui 1758.
- Structura cometei
Nucleul central al cometei, format din praf si
gheata, care este citeodata descris ca fiind un bulgare de zapada
prafuit, este rezervorul activitatii cometare si sursa imenselor
cantitati de material, injectate in interiorul sistemului solar, la
fiecare trecere succesiva pe la periheliu.
Gazele si praful sunt mai intii eliminate in capul
cometei, spatiul din jurul nucleului. Apoi ele curg spre spatele
cometei, pentru a forma 2 tipuri de coada: o coada lunga si luminoasa
formata prin interactiunea atomilor incarcati si moleculelor, cu
particulele ce formeaza vintul solar, si a coada curba si mai difuza
(produsa de reactia radiatiilor solare cu particulele mici de praf
eliminate de nucleu). Comparata cu nucleul cometei, care la Halley este
de cca. 10 km, spatiul din jurul acestuia este enorm, ajungind adesea la
1 mil. Km in diametru. Cozile cometelor se intind pe zeci de milioane
de kilometri.
Citeva tari au trimis misiuni spatiale le
rendez-vous-ul cu cometa Halley din 1986, culminind cu fly-by-ul lui
Giotto, o sonda spatiala lansata de Agentia Europeana Spatiala la 2
iulie 1985, care a trecut pe linga cometa cu o viteza de aproximativ 70
km/s la 03:02 GMT, in dimineata lui 14 Martie, 1986. Apropiindu-se de
cometa la o distanta minima de 596 de kilometri, sonda a furnizat
imagini nemaivazute ale nucleului, prezentindu0l pe acesta ca fiind un
obiect intunecat, de 2 ori mai lung decit lat, cu jeturi active, tisnind
din mai multe locuri de pe fata incalzita a nucleului, dinspre soare.
Nucleul este un corp in forma de aluna sau cartof cu dimensiunule de 16
pe 8 pe 8 km.
Nucleul cometei se crede a fi la fel de batrin ca si
sistemul solar (cca. 4,6 miliarde de ani), si a se fi format printr-un
proces de acumulare in partea de la exterior a sistemului solar
aproximativ in acelasi timp si loc ca si planetele exterioare.
Perturbatii ale altor planete au trimis cometa nou-formata pe orbite din
ce in ce mai mari, pina cind distanta apheliana a devenit asa mare,
incit perturbatiile externe au rotunjit orbita si au plasat-o in
relativa siguranta a norului Oort – un vast roi de comete din apropiere
botezat dupa numele astronomului olandez Jan Hendrik Oort, care se
intinde de dincolo de cea mai indepartata planeta pina la cea mai
apropiata stea.
Aici in ceea ce a fost numit “inghetul profund” al
soarelui, cometa a incercuit soarele, cu o perioada orbitala de mai
multe milioane de ani, pina cind alte perturbatii au inpins-o pe o
orbita cu distanta de periheliu mica, aducind-o din nou sub influenta
gravitationala a lui Jupiter si a celorlalte planete, aceste perturbatii
planetare au adus cometa pe actuala ei orbita. Pierzind cam 100
milioane de tone de praf si gheata la fiecare trecere pe la periheliu,
sansele sale de de supravietuire sunt slabe
Daca cometa va muri cu un strigat sau cu un oftat,
asta inca nu se stie. Multe comete aflate pe orbite similare mor in
coliziuni cu soarele, in timp ce altele sunt ejectate din sistemul
solar; citeva se ciocnesc cu planete, citeodata cu Terra. Coliziunile
corpurilor cosmice cu planetele au profunde implicatii, in intelegerea
formarii vietii pe Terra si a evolutiei acesteia, dar si in formarea si
evolutia pe termen lung a celorlalte planete din sistemul solar.
