Scrisoarea a
III-a de M. Eminescu
Scrisoarea a IIIa este una din
cele mai reprezentative creatii eminesciene, prin care poetul pune in evidenta
insusirile alese ale poporului roman. Infatisand o pagina de glorie din trecutul
nostru de lupta – batalia de la Rovine, Mihai Eminescu isi exprima sentimentele
sale de admiratie fata de inaintasi, al caror exponent devine Mircea cel
Batran.
MCB, personajul principal al acestei creatii, este un personaj real,
deoarece voievodul roman a fost si a ramas o figura pilduitoare a istoriei
nationale, care a inspirat multe opere valoroase ale literaturii romane. El
apare infatisat „la Rovine in campii”, atat in intalnirea cu Baiazid cat
si in timpul luptei. Asa cum insusi personajul precizeaza „nu e om de rand,
el este
MCB da dovada de modestie, atat prin portul simplu cat si prin vorba inteleapta si chibzuita, caci, asa cum spune autorul, el este „un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port”. Desi stia ca Baiazid a venit cu intentia de a-i cotropi tara, Mircea i se adreseaza cuviincios, dupa datina strabuna, dovedind ospitalitate, aceasta fiind una din insusirile de seama ale poporului roman.
„Orice gand ai imparate, si oricum vei fi sosit, cat suntem inca pe pace eu iti zic: bine-ai venit!” Aceasta atitudine nu dovedeste slabiciune si lasitate, deoarece atunci cand este vorba de inchinarea tarii, el respinge calm, dar hotarat si demn, pretentiile sultanului:
„Despre partea inchinarii,
insa, Doamne sa ne ierti
Dar acu vei vrea cu oaste si
razboi ca sa ne certi,”
Domnitorul roman dovedeste stapanire de sine si de aceea isi asuma firesc
orice incercare, orice sacrificiu asemenea intregului popor a carui filozofie
si conceptie de viata le exprima: 43569vzi56nbn2g
„De-o fi una, de-o fi alta...
ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate, de
e pace, de-i razboi.”
Jignirilor aduse de Baiazid le
raspunde cu demnitate, avand constiinta superioritatii sale morale fata de
dusmani, si fara sa-si ascunda mandria ca este domnitorul romanilor:
„ – De-un mosneag, da,
imparate, caci mosneagul ce-l privesti
Nu e om de rand, el este
domnul Tarii Romanesti.”
Trasatura principala a
domnitorului este patriotismul, care se desprinde din tot ce el gandeste,
exprima si infaptuieste, si caruia i se subordoneaza toate celelalte insusiri.
Calm, hotarat, sigur pe sine, si animat de o profunda mandrie patriotica,
voievodul ii aminteste faptele de vitejie a inaintasilor, si luptele duse
pentru pastrarea libertatii, si il avertizeaza, amintindu-i sultanului soarta
celor ce ne-au calcat tara:
„Imparati pe care lumea nu
putea sa-i mai incapa,
Au venit si-n tara noastra,
de-au cerut pamant si apa
Si nu voi ca sa ma laud, nici
ca voi sa te-nspaimant
Cum venira se facura toti o
apa si-un pamant.”
Intelept si cu un acut simt al
realitatii el ii dezvaluie sultanului adevarul avertizandu-l ca fala si
laudarosenia sunt nejustificate atata timp cat lupta se dadea pentru marire.
Mircea intelege cauzele
razboaielor nedrepte: „laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier”,
dar stie in acelasi timp ca el si poporul sau duc un razboi drept, de aparare,
patruns fiind de sentimentul dragostei fata de patrie: „eu imi apar saracia
si nevoile si neamul...”. In discutia sa cu Baiazid, domnitorul roman
exprima puternica sa legatura cu tara, cu natura acesteia, in care are un aliat
de nadejde:
„Si de-aceea tot ce misca-n
tara asta, raul, ramul
Mi-e prieten numai mie iara
tie dusman este
Dusmanit vei fi de toate,
far-a prinde chiar de veste.”
Mircea este profund legat de
poporul sau, ale carui aspiratii le reprezinta si de aceea vorbeste in numele
intregului popor, opunand dorintei de cucerire a sultanului, dragostea de tara
a tuturor romanilor:
„N-avem osti, dar iubirea de
mosie e un zid
Care nu se infioreaza de-a ta
faima, Baiazid!”
Cuvintele voievodului dovedesc
intelepciunea si patriotismul sau. Patriotismul domnitorului este evidentiat nu
numai prin vorbe ci si prin fapte, deoarece bun conducator si strateg, in
timpul luptei este un adevarat exemplu pentru ostasii romani pe care-i conduce
la victorie:
„Mircea insusi mana-n lupta
vitejia ingrozitoare
Care vine, vine, vine, calca
totul in picioare.”
Intre vorbele sale intelepte
si faptele lui si ale oamenilor sai exista o concordanta deplina caci, „peste-un
ceas paganatatea e ca pleava vanturata”.
Poetul a intruchipat in acest
personaj demnitatea de neclintit, vitejia, curajul, intelepciunea, si
patriotismul fierbinte ale poporului roman, ale tuturor voievozilor romani,
care au luptat veacuri de-a randul pentru libertatea nationala.