Anumite
fenomene studiate in profunzime dezvaluie peste tot in Univers prezenta
unei materii imprastiate, greu de detectat, aparent neobservabila, ce
poarta in general numele de „materie difuza”. Aspecte diferite, incepand
cu absorbtia interstelara a luminii, demonstreaza pe deplin diferitele
forme sub care se prezinta aceasta materie. Faptul ca materia difuza
exista in realitate, ca spatiile interplanetare, interstelare si cele
intergalactice nu sunt vide, a trecut in multe randuri neobservat.
William Herschel, in
cercetarile sale, a presupus ca lumina stelelor se atenueaza exact
invers proportional cu patratul distantei. Cu alte cuvinte, el considera
ca spatiul interstelar este perfect transparent, neexistand fenomenul
de absorbtie luminoasa, sub nici o forma. In aceeasi perioada, in 1774,
un cercetator cu mult mai putin cunoscut a ajuns pe cale teoretica sa
banuiasca existenta fenomenului de absorbtie a luminii. El considera ca
spatiul este umplut cu un „fluid” capabil sa atenueze slab lumina. In
lipsa unui mediu absorbant in spatiile interstelare, un rationament
simplu il conducea pe Chaizot in cercetarile sale teoretice la o
contradictie. Acest rationament a fost dezvoltat mai tarziu de catre W.
Mathias Olbers (1758 – 1840) in celebrul sau paradox. Prin 1823, Olbers
considera inevitabila existenta absorbtiei luminii, in baza
rationamentului ce constituie paradoxul sau. El a aratat ca daca in
Universul infinit ar exista o infinitate de stele, uniform raspandite in
el, atunci cerul ar trebui sa straluceasca orbitor, intocmai ca
suprafata Soarelui. Presupunand – pentru simplificare – ca toate stelele
au dimensiuni egale, Olbers a ajuns la concluzia ca suprafata tuturor
stelelor vazute de pe Pamant este infinit mai mare decat suprafata
sferei ceresti. Discurile stelelor se acopera unele pe altele si deci,
ocupand intreaga sfera cereasca, acestea ar avea – in lipsa unui mediu
absorbant – un aspect orbitor.
Acest paradox fotometric
al lui Olbers, impreuna cu un alt paradox, cel gravitational, al lui H.
Seeliger, ne obliga sa alegem in asa fel modelul universului, incat
aceste doua contradictii sa nu se produca. Astfel a fost necesar sa se
admita o considerabila absorbtie a luminii in spatiile interstelare.
