Conflictul militar
dintre daci şi romani, latent cîtă vreme
stăpînirea Romei nu venise în contact direct cu Dacia (sec. I î.
Chr.), făţiş după ce Dunărea de Jos devine sub
Augustus graniţă a imperiului, izbucneşte cu violenţă la
sfîrşitul sec. I d. Chr.
Temporizat de atitudinea
mai puţin agresivă a lui Domitian, care vroia să se menţină la vechiul
principiu augustean al graniţelor naturale în Europa (Rin şi Dunăre), conflictul izbucneşte cînd la conducerea Romei vine Traian.[1]
Prezentările moderne ale
războaielor dintre daci şi romani se bazează pe izvoare
narative destul de lacunare, unele din păcate pierdute, precum: Dacicele împăratului Traian, Geticele
lui Stratilius Crito, ultimele două cărţi ale Istoriei romane a lui Appianus, scrierile lui Flavius Arrianus,
versurile lui P. Annius Florus, partea de început a istoriilor lui Ammianus Marcellinus, altele pe deplin valabile,
precum Cassius Dio, Istoria romană (cartea LXVIII păstrată în excerptele lui Xiphilinos şi Zonaras),
completate de o serie de mărturii epigrafice şi arheologice - monumentele (Columna lui Traian şi Monumentul triumfal de la Adamclisi) şi rezultatele cercetărilor de teren în cetăţile dacice şi în castrele romane.[2]
Cauzele care au
contribuit la războaiele daco-romane sunt: conflictul perpetuu dintre romani şi populaţiile transdanubiene; intenţia precisă, afirmată deschis şi
public repetată a împăratului Traian de a transforma
Dacia în provincie romană: - aşa să văd eu supusă Dacia în rîndul provinciilor, aşa să trec peste poduri Istrul şi Eufratum;[3]
creşterea puterii dacilor şi îngrijorarea pe care o provoca la Roma şi problema sumelor de bani
plătite anual ca subsidii, constituind probabil o povară financiară
apreciabilă, ceea ce conducea la reducerea lor de către împăraţi faţă de diverşi prinţi barbari, în condiţiile experienţei grave pentru imperiu a unui vecin puternic la
graniţele sale orientale, regatul partic şi ameninţarea
permanentă şi de perspectivă reprezentată de
două regate puternice în coastele imperiului; prada de
război şi exploatarea bogăţiilor Daciei
(tezaurul dacic, aurul munţilor, bogăţiile subsolului, veniturile exploatării
intensive a resurselor agricole şi animaliere ale
viitoarei provincii); personalitatea de militar înnăscuta lui Traian.
[2] Protase D., Orizonturi
daco-romane, Cluj-Napoca, 1995
[3] Sic in provinciarum speciem
redactam videam Daciam, sic pontibus Histrum et Euphratem superem
PLAN:
Capitolul I Cucerirea statului Dacia.................................................................... 3
Capitolul II Reorganizările administrative a provinciei
Dacia........................... 7
Capitolul III Guvernatorul. Adunarea provicială............................................... 9
Capitolul IV Organele locale................................................................................ 10
BIBLIOGRAFIE................................................................................................... 12
